Felul in care ne alegem partenerul de viata depinde in primul rand de modelele de relatie pe care le-am cunoscut cel mai bine, si ce am considerat noi ca este cel mai potrivit. Impactul major il are modelul relatiei pe care l-am vazut la parintii nostri. Mai apoi, urmeaza modelul social, care de cele mai multe ori este un model formal si impus prin contract social. Si nu in ultimul rand, conteaza experientele personale si modelul de relatie pe care l-am experimentat. Toate acestea ne fac sa imbratisam si preluam un anume ideal de atitudine si interactiune cu partenerul in relatie. Pornind de la acest ideal, dar si de la ceea ce am vazut si auzit in viata legat de relatii, vom incepe sa ne cautam partenerul de viata. Ceea ce trebuie mentionat insa, este ca ne alegem partenerii in baza unor criterii, pornind de la profilul psihologic personal.
Tipuri de persoane
In general, vom observa doua tipuri de persoane si doua modele de criterii de care se tine cont in alegerea partenerului de viata. Primul este despre persoanele care nu sunt implinite, care cauta sa se dezvolte, sa creasca, prin urmare cautand un partener de viata cu care sa poata face acest lucru. Al doilea tip este despre persoanele implinite, care nu cauta decat o ultima piesa la puzzle-ul lor de fericire. Persoanele care fac parte din a doua categorie sunt deja dezvoltati, au crescut de unii singuri, si nu au vazut niciodata partenerul de viata ca pe ceva important ca sa ii ajute sa se dezvolte in celelalte sfere ale vietii.
Desigur avem si alte tipuri de relatii, acestea insa pornesc de la probleme psihologice, de la dezechilibre personale si sunt relatii nocive (relatii bazate pe dependenta financiara, relatii bazate pe traume din copilarie, relatii mentinute cu traume psihologice, etc), despre care nu vom discuta in acest articol.
Criterii pentru alegerea partenerilor de viata
Trebuie sa realizam faptul ca atunci cand ne alegem partenerul de viata, criteriile mentionate in acest articol sunt de cele mai multe ori subconstiente, adica alegerea noastra este mai degraba o manifestare a instinctelor. Pe langa acestea exista si alte aspecte precum feromonii, care au un impact major asupra asa-zisei chimii in relatie.
Insasi cautarea unui partener de viata trebuie sa fie inteleasa ca un aspect pur biologic care este reglat de hormoni si de gradul nostru de dezvoltare fizica. Din moment ce aceasta cautare este declansata, initiem un set de criterii de selectie si testare a partenerului de viata pentru a ne asigura ca acesta, sau aceasta este „unicul” sau „unica”.
Criteriul 1: Dovada de competente
Asa cum initiem o relatie pentru ca ulterior sa intemeiem o familie, fiecare din noi isi va testa partenerul de viata in domenii pe care le considera vitale stabilitatii relatiei. Cele mai verificate aspecte sunt: respectul, fidelitatea, angajamentul, seriozitatea, blandetea, capacitatea de a prioritiza viata de familie in detrimentul prietenilor, capacitatea de a face actiuni necesare mentinerii familiei, ingrijirea celuilalt in momente de boala, ingrijirea copiilor, a gati – a prelua din sarcinile celuilalt in momentele in care acesta nu le poate exercita).
Fiecare dintre noi isi face o lista proprie in baza careia isi verifica partenerul de viata. Aceasta lista depinde foarte mult de modelul de relatie pe care l-au avut parintii nostri. Daca am vazut ca este normal, si util ca barbatul sa gateasca atunci vom cauta un barbat capabil sa faca acest lucru. Daca am vazut o relatie in care barbatul trateaza femeia cu respect intrucat aceasta este egalul sau in relatie si nu proprietatea sau supusul lui, atunci vom cauta un astfel de partener.
Este important sa intelegem, totusi, ca familia este o necesitate a ambilor parteneri. Asadar, aceasta trebuie sa fie rezultatul contributiei amandurora pentru ca relatia sa fie sanatoasa. In caz contrar aceasta va deveni munca de 24/7 a unui singur partener, si un loc perfect de retragere pentru celalalt atunci cand mediul de lucru si intreaga societate ii intoarce spatele.
Familia trebuie sa reprezinte un loc stabil pentru toti membrii acesteia, dar si rezultatul contributiei lor. Acest aspect este necesar pentru siguranta emotionala, dar si pentru valorificarea familiei ca un pilon de baza al vietii.
In cazul celor care sunt deja impliniti in toate domeniile, mai putin pe plan familial, familia va deveni de cele mai multe ori, ultimul aspect pe care acestia isi vor dori sa il implineasca. Iar decizia alegerii partenerului de viata de obicei se face in baza absentei criteriilor. Cei impliniti cauta pe cineva care urmareste sa isi dedice tot timpul familiei, asa cum acesta nu intentioneaza sa contribuie cu nimic emotional sau cognitiv la relatie, ci doar sa asigure resursele necesare existentei familiei sale. Asadar, vor cauta pe cineva care nu da dovada de competente similare cu ale lor intrucat ei nu cauta pe cineva pentru competitie, ci pe cineva care sa ii linisteasca prin asigurarea familiei si care sa dea dovada lipsei de alte competente pentru a fi lispsiti de frici si ingrijorare privind posibile scopuri ascunse ale acestora.
Criteriul 2: Dezbaterea deciziilor
De cele mai multe ori nu suntem siguri pe deciziile noastre, mai ales dupa o copilarie si adolescenta in care am invatat si gresit la orice pas. Prin urmare, simtim nevoia sa verificam, dezbatem si discutam aspectele pro si contra in cazul deciziilor importante pentru a ne asigura ca decizia este una buna. Acest aspect are un mare impact psihologic pornind de la divizarea raspunderii in cuplu si respectiv impartirea vinei in caz de decizii gresite.
Insa tot aici vorbim si despre importanta alegerii unui partener compatibil la nivel cognitiv si psihologic pentru a garanta similitudini si logica in alegerile facute. De exemplu, vor fi multe situatii in care in absenta noastra se vor lua decizii care vor influenta intreaga familie. Asadar, vrem sa stim ca alegem partenerul care este capabil sa gandeasca pe cat de apropiat de noi posibil pentru a fi siguri ca acesta va lua decizia pe care am fi luat-o si noi daca eram in situatia de fata.
Criteriul 3: Stabilitatea
Familia este una dintre nevoile de baza ale unui adult. Aceasta este, si trebuie sa fie in mod normal, ultimul pilon al vietii personale care sa mai stea in picioare cand celelalte pica. Insemnand ca, daca avem probleme cu sanatatea, cu siguranta, cu postul de munca, cu prietenii, probleme de a ne integra in societate, probleme legate de stima de sine, etc., atunci familia este locul stabil la care ne intoarcem pentru a capata incredere, pentru a ne umple de forte si motivatie si a porni din nou spre a ne asigura nevoile de viata. Din acest motiv familia este constructul in care majoritatea investim cele mai multe resurse (timp, emotii, cunostinte si bani).
Prin urmare, cand vom cauta un partener de viata, vom verifica seriozitatea acestuia privind angajamentul de a pastra familia unita in orice circumstante.
In cazul celor impliniti, stabilitatea familiei poate fi mai mult sau mai putin importanta in dependenta de modelul de familie in care au crescut. Pentru multi acest aspect poate sa conteze doar la nivel de afaceri, la nivel de imagine, sau poate chiar sa constituie o nevoie importanta (motiv pentru care unii oameni de afaceri isi aleg sotii devotate, serioase, capabile sa le preia activitatea pentru a asigura continuitate in toate domeniile de viata ale acestuia). Pentru multi insa, familia nu este un construct necesar, motiv pentru care acestia se retrag in relatii temporare si in aventuri (pornind de la frica de angajament, frica de stabilitate, frica de seriozitate, frica de a pierde pe cineva intrucat stilul de viata avut nu le permite sa garanteze nevoile celuilalt, etc.).
Criteriul 4: Echilibru
Desi pare ca ne alegem parteneri de viata care au un caracter relativ similar cu al nostru, la o privire mai atenta o sa observam ca relatia are la baza un joc vital. Acest joc tine de schimbul intre grade si starile de spirit precum: seriozitate, paranoia, optimism, etc. Relatiile, in general, trebuie sa fie echilibrate. Fie ca vorbim despre relatii de prietenie, sau de relatii dintre doi parteneri de viata; acestea se mentin daca cele doua parti stiu, si pot sa faca schimb de roluri. Adica, poate fi obositor pentru unul sa fie mereu cel ingrijorat de tot si toate. Acest rol trebuie preluat periodic de catre celalalt partener pentru eliberarea psihologica a celui care de obicei detine acest rol. Deasemenea, este dificil sa traiesti cu un om care este mereu optimist si glumet, mai ales in momente in care trebuie luate decizii serioase si realiste.
In mod subconstient, atunci cand ne alegem partererul de viata, verificam daca acesta este capabil sa jongleze cu diferite stari de spirit, daca este capabil sa controleze diferite stari emotionale, si daca este capabil sa isi impuna o stare portivita situatiei in care ne aflam.
Acest aspect este important si pentru a creste copii, intrucat acestia au nevoie de modele diferite de personalitate si caracter pentru a invata lucruri variate despre lumea din jur, despre comportamente umane si despre cum sa actioneze in diferite situatii.
Criteriul 5: Provocare
Acest criteriu este probabil unul dintre cele mai ignorate, insa reprezinta motivul pentru care de cele mai multe ori relatiile inceteaza sa mai existe. Atunci cand spunem provocare, ne referim la capacitatea partenerilor din relatie de a pastra un echilibru dintre expunerea informatiilor si informatii personale, dintre acordarea de afectiune si indepartare.
Fiecare om are nevoie de spatiu personal, insemnand timp si loc in care acesta sa se poata retrage din cand in cand pentru a isi reorganiza gandurile si ideile, pentru a-si autoevalua comportamentul, pentru a analiza situatiile si vedea lucrurile dintr-o perspectiva personala.
Relatia, de regula, presupune un nivel avansat de expunere a partenerilor. Cu toate acestea, trebuie sa se stie sa se traseze si sa se respecte granitele intimitatii personale. Fiecare dintre noi simtim nevoia uneori sa stam singuri, sa ne retragem intr-un loc unde nu suntem urmariti si judecati de nimeni, unde nu se creeaza asteptari, ca sa putem pur si simplu fi. Atunci cand se incalca aceste limite se da senzatia de sufocare, si de cele mai multe ori partenerul care se simte sufocat va iesi din relatie.
Acelasi lucru se intampla si atunci cand vorbim de afectiune. In relatii exista ceea ce putem numi balanta afectiunii. Aceasta balanta este despre a sti cand sa faci un pas in spate pentru a da posibilitatea celuilalt sa-si exprime afectiunea. Exista un nivel maxim de afectiune care poate fi demonstrat in relatie. Atunci cand un partener calca prea mult peste linia de echilibru, celalalt se va indeparta si mai mult pentru a echilibra relatia. In acest fel, vom observa de cele mai multe ori ca oamenii care acorda afectiune se aleg in schimb cu comportamente foarte reci daca nu iau decizia de a se indeparta ca sa lase loc celuilalt sa se apropie.
De ce numim acest criteriu provocare? Pentru ca este o provocare pentru parteneri sa reziste senzatiei de a completa golul cu si mai multa afectiune, si este o provocare pentru cei care s-au indepartat de a reveni cu afectiune, mai ales cand s-au indepartat prea mult.
Acest criteriu este vital pentru o relatie buna. Avem nevoie sa stim cand sa facem pasi mai multi spre celalalt (de exemplu cand este bolnav, sau cand dispune de probleme in alte sfere ale vietii), dar si cand sa ne indepartam pentru a le capta interesul.
